|
|
Poligraful in Romania
Scoala românească de biodetectie fată de alte scoli prezintă o particularitate izvorâtă din nevoia generată de sistemul judiciar care nu consideră drept proba biodiagramele rezultate din testările la poligraf. Această particularitate constă în faptul că prin cercetare si muncă asiduă s-a ajuns la conversiunea probelor, un procedeu prin care probele biodetectiei se convertesc în probe juridice apte de a fi luate în considerare în cercetarea penală si nu numai.
În România, primul studiu despre oportunitatea si eficienta introducerii poligrafului în activitatea poliþiei a fost făcută în anul 1974. Aceasta s-a fãcut lucrând timp de un an de zile, folosindu-se în paralel metodele clasice ale muncii de politie cu metoda poligraf. La sfirsitul perioadei, rezultatele au înclinat în favoarea metodei poligraf, demonstrând totodată caracterul stiintific al metodei si necesitatea introducerii biodetectiei juduciare în cercetarea infractiunilor din competenta politiei. Ca orice noutate, metoda, a fost primită cu rezerve de lucrătorii de politie, hotărându-se initial să se lucreze în cauze penale cu o vechime mare, în care practic posibilitătile de identificare a autorilor erau minime. Tocmai această hotărâre, a creat un mare avantaj tehnicii poligraf si anume acela de a-si demonstra calitătile care nu erau influentate de factorul timp. Rezultatele au fost spectaculoase, iar ca record a fost descoperit un omor comis în urma cu 12 ani (fapta comisă de autor în minorat). Astfel, în Institutul de Criminalistică, începând cu anul 1974 au fost analizate posibilitatile de diversificare a obiectului de activitate a criminalitatii. În urma eforturilor depuse de colectivul de specialisti din Institutul de Criminalistica, pe lângă expertizele dactiloscopice, traseologice, grafice, balistice, biologice si fizico-chimice au fost introduse expertizele antropologice, expertiza stresului în voce, expertiza fono-balistică, expertiza vocii si a vorbirii.
|
|
